Gelozie

Mi-am schimbat sectiunea 'About me'. Mi-am dat seama ca sunt ironica, dar trebuie sa avertizez persoanele ce ma stiu doar de pe 'Aberatii' ca in viata reala nu sunt asa.

Si totusi... Incerc sa nu fac un jurnal din acest blog. Daca vroiam un jurnal mi-l construiam intr-un Word. Nu sunt atat de imbecila sa povestesc intimitati, momente si intamplari zilnice intr-un blog. Nu are sens. Fiecare are trairile lui, iar de multe ori trairile mele sunt aceleasi cu a altor mii de adolescenti care au ceva discernamant si care si-l pierd uneori. Clasic. Tipic.

As incepe prin 'am un prieten care...', dar as minti. Asa ca incep altfel:
Gelozia?! O detest. Mi se pare o aglomeratie de strangeri, constrangeri, frustrari si suferinta inutila. Toate intr-un singur sentiment. O gasca de pretentii nefondate. Ca si cand as enumera cuiva niste calitati sau defecte pe care i le citesc in ceasca de cafea. Irelevant. Ca si cand ma uit intr-un copac si spun ca arborigenii au o viata linistita momentan, dar la Est va incepe un razboi care probabil ii va ameninta. Ca Neti Sandu la orele diminetii. (cat de plastica pot fi, uneori ma uimesc si pe mine, ar trebui sa fac Stiinte Politice)
Revin: Gelozia. Gelozia ucide. Nu direct, dar ucide. Incet si sigur. Ca picatura chinezeasca (tre' sa ma opresC Cu Comparatiile). Ucide intai personalitatea "De ce iesi cu aia?" "Ce ti-a spus?" "De ce te suna?" "De ce a zis aia?" "Incearca sa te controleze!" "O sa se bage intre noi pana la urma, iar tu o/il lasi!". Inutil. De ce? De ce sa incerci sa controlezi pe cineva? Adica, daca ii oferi libertatea sa faca ce vrea va sti ce e bine. Isi va da seama ce e gresit. Va sti ca tu ii oferi liniste, pace (asta daca e destul de inteligent/a incat s isi dea seama ca pe altcineva asa de minunat(a) ca tine nu va mai gasi nicaieri).

Deci concluzia: NU Gelozie.
Nu ne place perfectiunea, da' asta nu inseamna ca acceptam gelozia.