Pe bune, jur pe rosu'! I-am vazut eu, bine, am vazut doar 2, dar traiau, adica inca traiau!
Sincer, credeam ca emo exista doar pe hi5 si la tv in imitatiile alea proaste de la Dan Diaconescu in Direct.
Serios, sunt in viata.
Sa incep:
Eram sambata seara in club Expirat - Vama Veche.
Lume multa, oameni putini, dar nu conteaza. Ideea e ca eram cu fetele si ne distram. Tare... Era caterinca. S-a oprit un tip mai la vreo 30 de ani sa danseze cu noi :)) Radea si era beat. Era frumos. Eram in Vama. Simt ceva. Cineva ma impingea ca sa trec. Ma dau intr-o parte si ma intorc instinctiv. Am ridicat capu' ca se pare ca era peste nasu' meu respectiva persoana. soc: Parul gen tokio bordel, cu bretonu lasat intr-o parte si la spate sculat frenetic, privirea pierduta in multime, nu se uita la nimic, as fi putut jura ca se uita prin toti, avea ochii semi-inchisi fapt ce-i dadea un aer putin asiatic. instinctiv am cautat mainile, sa verific si venele, da' avea manecile bluzei lasate. nu-i nimic. am observat ca se tinea de mana cu ceva ce vroia a fi o fata. Mai mica decat mine, cu parul brunet, 3/4 din fatza acoperita de pleata: via Cousin Itt varianta bruneta-feminina . Din ochiul lasat in bataia becurilor chioare n-am vazut mare chestie. N-am inteles decat aceeasi ratare emotionala. Aceeasi privire pierduta pentru vesnicie. Oare cand emo au momente intime plang?! Ma rog, nu conteaza.
De fiecare data cand ma intorc din vama constat ca invat ceva nou.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu