fotomodele

cand ieream io mica si ma uitam mult la FTV sufeream.
le vedeam pe fetele alea perfecte.
aveau parul lung si aranjat, taliile inguste, muschii bine pusi, pielea fara niciun fel de imperfectiune, nu tu un cos, nu tu o pata, nu tu o cicatrice. nimic. curat. in acelasi timp eu aveam 14 ani. in pragu' pubertatii. plina de cosuri, cicatrici cacalau -inca am cicatrici pen'CA CAnd ieream tanara aveaaam o mancarime in cur.... de mama-mama. din copaci si de pe garaje cadeam strasnic. spiritul de maimuta slab dezvoltat... revin. parul il aveam lung si frumos, acum imi dau seama, dar atunci mi se parea naspa. eram si grasuta.... luasem mult in masa corporala si eram dstul de 'implinita'. deci, ma uitam la FTV ca la drame.
acum... inca imi plac femeile alea... sunt perfecte. nu vreau sa le aud deschizand gura ca probabil ma voi speria, sau poate nu... ideea e ca tre' sa am si eu o consolare... un 'sunt proaste' poate ma incalzeste. sau nu... nu ma intereseaza ca-s proaste. sunt femei frumoase.
o data ma uitam cu maica=mea la teveu si eram amandoua impresionate de frumusetea lor. eu sufeream, simteam cum imi infloreste o lacrima in coltu' ochiului. mama era doar placut impresionata. se uita la ele f frumos. ii placeau si ei. pana cand: in momentul urmator un model e pregatea sa iasa pe podium. statea in picioare iar in fata ei era ingenunchiat un nene care o dadea cu pudra pe picioare. atunci maica-mea s-a uitat dubios si a zis ceva de genu: "a, pai d'asta sunt ele perfecte. sunt retusate pana la refuz." si de atunci nu le-a mai admirat cu pasiune niciodata.
eu inca le iubesc. pentru mine inca sunt perfecte......

fumuri - pt fete

Toate am avut un prieten bun baiat. un prieten atat de bun incat iti puteai invunui parintii ca nu vor sa-l infieze. sau poate nu, ca din cand in cand iti dadeai seama ca-ti place de el si nu ti-ar fi convenit sa fii considerata implicata intr-o relatie incestuoasa. un prieten atat de bun cu care dormeai, mancai, vorbeai. un prieten care stia cand esti la suparata si ce te doare. iti lua pastile daca era nevoie si dulciuri daca aveai pofte. un prieten cu care ai plans la filme. un prieten caruia puteai sa-i povestesti deschis despre idiotii din viata ta si alaturi de care radeai cand trebuia. unul care stia tot si despre care stiai tot. un baiat pe care-l iubeai atat de tare incat stiai ca daca va exista vreodata vreo relatie se va duce dracului tot. si totusi s-a dus. desi nu ai avut nicio relatie. desi nu l-ai pupat (cu limba) decat in momentele de maxima depresie sau sub influenta alcoolului.
puf!
exact ca in desenele cu vrajitori... puffff si dispare.
vii de la scoala si ti se pare ca-l vezi. e tot el. fizic sunt putine schimbari si totusi cand incerci sa vorbesti cu el nu mai are aceleasi idei, aceleasi sentimente, acelasi entuziasm. a devenit platonic. poate prea maturizat pentru tine. nu mai ai ce sa-i zici ca sa se amuze si nu mai are ce sa-ti zica pentru a-i raspunde si a lega o conversatie de odinioara. nu-ti mai permiti nici sa-l iei in brate. poate ca niciodata nu ai fost mai inhibata langa el ca acum. Stii ca a avut probleme mari, stii toate evenimentele importante din viata lui desi nu i-ai fost langa, dar le stii. si totusi...
nu stii, sa-ti para rau, sa zambesti, sa incerci sa zici ceva? doar fumezi si e probabil printre putinele dati cand speri ca tigara se va termina mai repede.

Da, e el, cel cu care ai crescut. E el cel de care te-ai indepartat si pe care nu-l mai cunosti. nici nu crezi ca mai vrei sa-l cunosti. s-a schimbat complet si nu stii daca s-a schimbat in ceea ce te-ai schimbat si tu.

C'est la vie mon cher... C'est la vraie vie...

Barbati in uniforme. (aka. Men in Uniforme)

pe mine ma amuza extrem de tare expresia barbati in uniforme. ma amuza si mai tare cand aud de la reprezentante ale sexului frumos (si deseori prost) ca sunt innebunite dupa barbatii in uniforme. parca le vad, fete dragute, ingrijite, cu unghiile frumoase, parul frumos aranjat, hainele curate, pupandu-se brutal printr-un colt intunecat cu vre'un angajat Polaris (eu sunt snoaba, pentru mine nu munca innobileaza pe om ci alte valori morale, bla bla).
Ma uitai si la angajatii CFR. Ii vazui si azi la proteveu ca nu puneau de revolta dar totusi cica va fi una cam peste doua saptamani. Politica, politicieni, tara de cacat, atentate de cacat, in fine. ma uitam la uniformele lor. albastre cu dungulitele alea rosii sangerii. Majoritatea cu fetele rotunjoare. Nu foarte inalti, dar indesati bine. Bondoci. Cu degetelele pline de carnita, ca niste oltenesti (carnaciori) veridici. femeile roscate sau satene. Cu machiajul verde-albastrui si mustata proeminenta. de barbate. pentru ca sunt niste barbate in munca lor. se lupta u derbedeii fara bilet ca Fat-Frumos cu balaurul. ah, nu, scuze, ălea erau controloarele de pe RATC.
cand vine vorba de barbati in uniforme ma gandesc si la politistii ăi de dau amenzi bautorilor de bere de la scara blocului. aia care umbla mereu CU COdu penal in buzunaru' de la pieptul jacheta bleumaren - na, asta chiar nu stiu cum se scrie - si citesc aproape pe silabe pasaje despre poluarea mediului, disturbarea linistii publice sau mai stiu io ce alte balarii.... hai hai hai hai recunoasteti ca ii stiti!!!! toti i-am intins buletinul sau insirat numele/prenumele/adresele cel putin o data in viata.
cand vine vorba de medici - Pisi imi cer oficial scuze- nu ma mai gandesc la barbati in uniforme. Aualeu, sunt indragostita iremediabil de doctori. Tineri, batrani, de treaba, spagari, oricum ar fi, am o dragoste necontenita pentru ei. E incontrolabila chestia. Cand aud ca sunt bolnava si tre' sa ma duc la nujt ce control crapa pipota'n mine de fericire. Ma fac bine inainte sa ajung la doctor. Daca e femeie sufar. Am depresii. Dar pana acolo sper la vre'un nene cu un halat alb/verde si pus pe misto'uri - pana acum am dat doar de doctori de treaba. E cam ca aceeasi dragoste pe care o port pentru femeile slabe. As putea sta ooore in sir sa ma holbez la ele si sa nu le zic nimic.
Bon, acum m-am descarcat de marea mea povara sufleteasca si am si gasit un documentar despre evrei. :))

worship life!

m-a bubuit pe mine de la un timp. dupa ce am scapat de starile maniaco-depresive si ganduri sumbre. tre' sa-mi iubesc viata. degeaba iubesc oamenii daca nu-mi iubesc viata. degeaba sunt constienta de eforturile alor mei daca nu ma bucur de fiecare lucru. asa ca am decis sa fiu sanatoasa :))
serios, pentru inceput am renuntat partial la alcool. aseara am baut un shot de tequila si maxim un sfert de bere. am ajuns acasa pe picioarele mele, cu gandurile limpezi.
am invatat ca daca deschid fereastra cand imi suna alarma daca mai zac 5 minute cu geamul deschis ma trezesc foarte optimista.
stiu ca pot sa rezist si o saptamana nedormite (adica circa a 3-4 ore/noapte) daca vineri -> sambata dorm peste 12 ore.
incerc sa ma conving ca trebuie sa alerg, dar nu am unde... chiar nu am unde, daca alerg prin parc ma vor papa cainii maidanezi. asa ca... inca incerc sa gasesc un loc simpatic si relaxant.
A, si am mai descoperit ca trebuie sa fiu optimista ca sa nu mananc. Da,da,da, mananc pe baza de stress, deci mai bine nu ma stresez. Asa scap si de riduri si de ingrasare.

za piano

am eu suflet de romantia. suflet de om chinuit de talent. cu privirea pierduta-n zare si parul zburatacit de vant. suflet de persoana care iubeste viata, oamenii, distractia, bautura, chestii comerciale, pantofi, reviste, carti, uneori tema la chimie. ma rog, iubeste multe chestii. ca o curva sentimentala. nu-i poate fi fidela nici macar ei. vai, ce urat vorbesc despre mine...
dar asta sunt.
na, bon. m-am uitat aseara la Twilight. interesant/simpatic film. e genul de film care te intriga. cu faze fake lipite de faze foarte sensibile. nu prea m-a impresionat cand tipa s-a indragostit de vampir, nici cand s-a certat cu el, nici cand era sa moara.
m-a impresionat pianu'. actorul principal stie sa cante la pian. foarte bine. extrem de bine. extraordinat. superb. simtii o lacrima ce-mi infloreste in coltu' ochiului. da' n-a curs. grozava coloana sonora.
io-te um iesi din mine firea sensibiloasa care ranjeste la soare cu toti dintii.

Prostituate, artisti de duzina si prostituati.

Eu m-am cam saturat de artistii de romania. Sa nu mai vorbesc de artistii de constanta ca mi se face scarba – sa se simta cine vrea. Poate uneori am si eu chef sa ascult o melodie misto, un intrumental bun – necopiat, o voce invidiata pe un stil care mi se potriveste, daaar in limba romana. Poate am chef sa ascult Koop – Koop island blues in romana – Minodora tu ramai la bAkon si pe noi slabeste-ne, dar ai putea totusi sa incepi cu tine.
m-am saturat dom’le de muzica de pe plaiurile mioritice, cu putine exceptii, dar care nici alea nu au mai scos ceva cu adevarat bun de cativa ani.
De obicei is pornita pe repării de garaj. Mi se pare mie ca promoveaza incultura. Un fel de manele pe un alt ritm. Nu as putea spune de ce, dar uite asa mi se pare mie. Cum poti zice tu ca esti reprezentatnt al culturii si sa le zici copchiilor ca aia de la scoala si conducere vor sa ne invete cum sa fim prosti? Apai eu daca citesc Mara, sau Moara cu noroc o sa fiu proasta? Sau daca fac 3 integrale si 2 probleme cu aminoacizi iar sunt proasta? Sau cum vine treaba ca pe mine nu ma lamureste nimeni.
Totodata ma iau des de prostituate. Adica alea care si-o trag ca sa isi ieie melodie si sa se lanseze. Munca cinstita, cica. Pai o fi munca cinstita daca la sfarsit iti da cinci sute de mii si te trimite acasa, nu daca tu ca o curva nemernica ii iei locu’ altei tipe cu voce si talent. A, nu sunt frustrata, eu stiu ca sunt complet afona/afoana – poftim, incultura – si n-am cantat in viata mea pentru obtinerea unui premiu sau a ma lansa in industria muzicala. Chiar nu ati inteles, imi iubesc curu’ si nu vreau sa intre nimeni in el.
Acum ca partea cu prostituatele muzicale am lamurit-o relativ, cum vine cu barbatii? Pepe cu cine si-a tras-o? De Fuego nu zic nimic ca-i place lu mamai’mea, deci prinde la babe tipu’. Sau Fizz cui i-o fi dat’o la dos?! Sau de la cine si-o fi luat-o?! ma refer pt primele piese. Ca dupa prima piesa si-a facut un grup de 5-6 sute de copchii cu arfe si fitze care si-au promis CA Cand o sa fie mare o sa fie ca fizz: femei si haine de femei :X

Gata, mi-am pierdut inspiratia, ideea e ca vreau pe cineva BUN – in muzica, perversilor.

cum sa cazi de pe scaun

cred ca toti ati cazut cu scaunul cel putin 1 datta in viata. daca nu 1 data pe saptamana sau mai des. dar de pe scaun, mai greu. poate doar daca stai in picioare pe el. eu aveam un scaun smecher. d'ala de piele. de se invarte si e pe roti si moale. cu o pedala - seamana cu o pedala - pe care daca apesi se lasa in jos, daca te ridici se ridica si scaunu. bun scaun, dar a murit. adica, el inca traieste, da' i-au cedat genunchii. cand te asezi pe el se 'scufunda'. iar io cum sunt mica ajung sa dau cu gatu' de tastatura. bine, glumesc, nu's chiar asa de mica, dar oricum ideea e ca stau cu coatele in sus ca sa pot tasta. deci imi vine sa-i umplu frigideru' de carne tipului de la carfur care mi-a dat un scaun asa prost. si-mi vine sa ma iau si de taica'miu ca ma rog de el de vreo luna sa-mi 'blocheze' scaunu sa nu se mai lase in jos deloc si tot uita.
alt scaun nu-mi iau, stiu ca va gandeati "De ce nu-si ia alt scaun si gata?". pen'CA CUru' meu s-a obisnuit cu ala, iar eu in loc sa stau la birou cu ochii beliti in pc sau cu pixu'n mana si sa scriu tot fac genoflexiuni (daca ma ridic se ridica si scaunu).
asa ca mi-am adus un scaun din bucatarie. Alte scaune CU CAre e curu meu invatat. doar ca nu prea e moale si ma cam doare dosu'.
aseara dupa ce am cetit blogurile ce-mi plac, dupa ce mi-am verificat haicinciu si dupa ce am vorbit cu 3/4 din lista am plecat la somn. inainte insa sa ajung la somn, am cazut. m-am impins in birou, curu' infashurat in pantalonii de matase alb-roz mi-a alunecat de pe scaunul de bucatarie (scaun trainic pe 4 picioare) si am cazut - ca-n filmele cu prosti - in spatele scaunului, cu el in brate. relativ. adica ierea sa-mi vina-n dinti. drept rasplata de azi scaunul meu cel pe roti care trebuie blocat l-am mutat la taica'miu in camera. sper sa se-mpiedice de el si sa mi-l repare.

bonus de martie pentru domnisorii din moldova si domnisoarele din restul tarii exceptand moldova:

Nu duce.

Cum e atunci cand nu duci? Cand nu poti, cand simti ca o sa clachezi si o sa spui chestii pe care le gandesti, dar pe care nu le simti.
cum e cand nu mai poti suporta sa ranjesti fasolea doar de forma si-ti vine sa-i f**i o flegma in m**e?
Cum e cand nu mai poti sa taci si-ti vine sa ceri 300 de explicatii pentru o chestie care in fond te intereseaza desi nu pare?
Cum e cand ti-ai dorit sa ii vezi creieri iimprastiati pe un perete intreg, eventual scris deasupra un text 'de dulce' pentru ma-sa?
cum e cand simti ca se acumuleaza ura din ce in ce mai tare?
Cum e cand ambitia ta creste doar pentru a-i demonstra ce esti mai buna ca el/ea?
Cum e cand iti doresti sa il/o poti calca in picioare si sa-l/o vezi umilit si la pamant?
Cum e cand te gandesti "o sa-ti para rau"?
Cum e cand toata bunatatea pe care credeai ca o detineai se spulbera cand vine vorba de el/ea?
Cum e cand stii ca undeva candva te vei intalni cu el/ea si nu vei fi in stare sa-i spui nici macar 0,1% din ura care te cuprinde cand il/o vezi pentru ca esti imitatie de diplomatie?
parca ma vad ca-n epoca de piatra, cu o cataroaie in maini si fugind sperand ca o sa-l/o prind si o sa-i imprastii creierii pe un zid. Acum sunt sigura ca din ura s-au nascut desenele din pesteri.
E naspa sa nu ai raspunsuri la intrebarile alea. E naspa sa le simti. Asa se intampla cand nu spui tot ce trebuie cand trebuie. Sunt sigura ca daca-mi bagam p**a din gatu' lui/ei (verbal) in ultimul moment nu as mai fi avut niciuna din frustrarile alea.

Now, smile and wave boys!