:X

am avut de curand de facut o alegere grea. am facut-o repede si aproape cu respiratia tinuta. m-am gandit si m-am framantat mai mult dupa ce am ales... de ce oare am ales asta, nu stiu, sper ca in viitor sa mi se para cea mai potrivita alegere.
in mai putin de doua saptamani plec in capitala, parasesc orasul de la balta cea mare. parasesc amintiri, scene, senzatii, oameni. nu-mi pare rau decat de un om. imi pare atat de rau de acel om incat prefer sa nu judec si sa reactionez ca un robot. prefer sa nu ma gandesc deloc la asta pentru ca simt cum mi se clatina pamantul sub picioare si cum imi sare orice speranta. prefer sa aleg acea cale pe care o vedeam in filme. visez cu ochii deschisi la filmele melo-dramatice la care plangeam cand aveam 14-15 ani. cand unul din ei se uita in ochii celuilalt si-i promitea ca vor fi impreuna pentru totdeauna.
sunt un om foarte rational si foarte realist. ametita, ce-i drept, dar cu judecata foarte bine pusa la punct.
stiu ca in viitor vom fi bine. stiu asta, trebuie sa stiu asta. daca nu va fi bine, va fi al naibii de rau, iar noi meritam doar binele. va fi extrem de greu, vor fi momente in care nu vom mai avea nicio speranta, dar ce ne-am "construit" noi este mult mai important decat ce flencane retardatii din jur. ne-am pus bazele prin incredere si nu vom reusi decat prin munca noastra.
o sa te tin de mana si la 70 de ani.