Nu stiu de ce titlul asta. nici macar nu stiu ce de m mai gandesc la asta. nu mai sunt ok de ceva timp. sufar, am batai de cap. incep sa ma port ca una din multele tipe disperate din liceu de la mine. poate ca nu o arat ca ele, dar din gesturile lor imi dau seama ca... si eu vreau sa am aceleasi gesturi. uneori si eu vreau sa sun pe cineva sa intreb ce face si sa am de cine sa ma iau, pe cine sa injur ca nu m-a sunat la 6.00 in conditiile in care eu urlu la 6.02.cand nu ma gandesc la diferiti masculi - sunt multi masculi care mi-au marcat tineretea - ma gandesc cum sa fac problemele la chimie. nu mai am timp de mine. timpul ala care inainte imi dadea un echilibru - da, acum sunt o dezaxata care urla din orice, insa mai grav, imi vine sa plang din orice porcarie.... exemplul de azi va urma ... dar la sfarsit ca sa creasca suspansul potentialilor cititori. imi vine sa plang din orice magarie. si daca urla cineva la mine imi vine sa urlu, iar daca aud diferite chestii legate de chimie imi vine sa plang in hohote. nu vreau sa patesc nimic, nu vreau sa pic la chimie, nu vreau sa nu intru, si stiu ca nu sunt indeajuns de buna sa trec.
ca o cireasa de pe tort: azi - nemachiata si cu paru' prins intr-o coada idioata in varful capului. cu 3 cosuri gigantice (fara nicio exagerare), cu un ghiozdan mai greu cu 70kg decat mine si cu o fatza atat de lunga ca mi-o taram (metaforic) mai greu decat ar cara un magar un sac de grau... ma duceam spre meditatie la chimie.ascultam o melodie deprimanta,.... mai nou in obiceiurile mele intra lamentarea si dramatismul... dar hey, noi sa fim sanatosi, e si asta un stil de viata... cand..... il vad pe unul dintre masculii importanti ai trecutului meu. m-am blocat, cred ca m-am inrosit... sau ori eram foarte urata, ca un prieten de al lui se uita la mine cu un ras d'ala gen: stiu ceva penibil despre tine. m-a pupat amical, genu' de pup echivalent cu "hai noroc, hai la o bere!". m-a intrebat ce fac... eu: bine, sanatoasa... putin obosita... doar nu era sa-i spun masculului ca sunt deprimata si ca daca-l vad sunt si mai trista... el zambeste si ma intreaba de dreaduri... neinteresant... (bla bla bla)... traversam d'odata... "pa, pa"....
am traversat a doua strada... el a luat-o in spatele meu... aveam sentimentul ala din filmele cu prosti... sa ma intorc si sa fug dupa el, dar nu ar fi prima oara cand as fi facut cacatu' ala.. .asa ca am ramas pe loc... nu ma gandeam la ceva, nu-mi dau seama sa ma fi gandit la ceva, tot ce tin minte e ca mi-am pus cealalta casca in ureche, am traversat, am mai facut vreo 10 pasi, mi-am pus mana pe fata, mi-am sters o lacrima.... am sters-o si p cea de pe obrazul celalalt... am trecut mai departe... nu eram decat una din gramezile de oameni care se grabeau sa ajunga intr-un anumit loc la o anumita ora. da, mi-a parut rau ca l-am vazut, era fericit si nu vroiam sa-l vad fericit sau sa ma vada nemachiata.
tzrrrrrrrrrrrrr....
-Buna ziua!
- Buna (numele meu), ce faci?
- Bine... sanatoasa... dumneavoastra?
- Bine, hai sa trecem la treaba ca ai intarziat cateva minutele.
