About me....

niciodata n-am fost printre oamenii "buni" ai planetei. am gresit mult, mi-a parut rau, dar nu am recunoscut. uneori imi placea sa ii fac pe ceilalti sa sufere, era ceea ce imi doream in anumite momente, era ceea ce reuseam. cu toate astea intotdeauna m-au intimidat oamenii care au tipat la mine. nu am lasat sa arat pentru ca, la randul meu, urlam destul d tare.
de ce ideea asta? - o noua cearta cu tata.
Tata: e genul de om foarte inteligent si constient de asta. Nu stie sa vorbeasca normal (defect profesional - om in conducere) si el URLA. la prima greseala se isca al treilea razboi mondial si ma jigneste, ma face sa ma simt ultimu' om de pe planeta si reuseste.
ma simt aiurea ca nu am cu cine sa vorbesc acum si stau si insir tot pe un monitor. uneori vreau sa plec, am caderile astea d energie si nu mai pot. nici nu mai vreau sa pot, asa ca e bine ca nu mai am cum reactiona. "De maine .... " spun mereu, dar niciodata nu fac ceea ce imi doresc.
ambitia: o am in anumite situatii (cum ar fi sa nu mananc zile in sir, sa tin o suparare, sa trag de o persoana pana ajunge sa fie cu mine...) cu alte cuvinte, ambitia o am doar atunci cand daca reusesc ce imi propun automat imi voi face rau, dar asa sunt eu.
simt nevoia sa vorbesc despre mine. sunt baietoasa... dar nu imi place sa fiu considerata partenera de bere a baietilor. urasc sa mi se zica "bai cuaie" "bai frate" sau alte apelative de genu'. urasc sa se uite cu mila cineva la mine atunci cand stiu ca sufar din anumite motive. imi place sa ma bata pe spate cineva cand am nevoie, iar singurul meu punct erogen e pe gat, o singura persoana stie exact unde. adorm cand baietii imi explica cat de frumoasa sunt (mi s-a intamplat de 2 ori).
par genul de om care nu se supara, nu se ataca si nici nu prea are sentimente si de cele mai multe ori asa este. mi-e mult prea lene sa reactionez sau sa ma gandesc, insa uneori ma apuca melancoliile, mai rarut, dar ma mai bubuie. - acum m-au apucat.
gata. nu mai zic nimic.

ce se intampla dupa? - partea 1.

De ce devin mai urati?

ok, fac abstractie de tot ce am simtit pentru anumiti masculi din trecutul apropiat saumai indepartat. intr-un procentaj cam de 80% majoritatea au fost considerati "buni" (publicul a fost format din sor'mea, prietene sau cunostiinte) . cat eram implicata in acea relatie, indiferent cat tineam sau nu la ei... mi se pareau "ok" poate chiar simpatici - trebuie mentionat ca de fiecare mi-a placut "la nebuneala" macar 5 minute. acum, uitandu-ma in urma nu mi se par decat niste baieti normali, banali, unii chiar uratei (publicul a ramas la parerea initiala) desi de multi dintre 'fosti' am ramas puternic atasata - ei nu mai sunt asa de frumosi.
ca baietii sunt niste fiinte foarte ciudate si bezmetice - stim toate, dar nici noi nu suntem zdravene... and I can prove it!
Ideea nu este ca ar fi facut ei ceva gresit, cel putin - in cazul meu- nu au reactionat rau niciunul, nu mi-au facut rau. chiar au fost super ok.
lasand la o parte hormonii care reactioneaza cel mai ciudat cand ne place o persoana.... de ce le creste nasul brusc dupa despartire? de ce incep sa fie mai prosti dupa ce nu ne mai plac la fel ca inainte? de ce aceleasi tampenii pe care le debiteaza nu ne mai fac sa radem?

Singura

miercuri. complet neinteresant din ce as spune.
melodia zilei : Lily Allen - Smile.
da, da, clipul melodiei ma face sa ma gandesc cat de fericita sunt ca am scapat de el. adica nu imi doream sa ne despartim, dar nici fara el nu ma plang. e foarte placut sa fiu singura. ma face fericita sa nu mai stiu nimic despre el. chiar nimic. poate nici sa nu existe din anumite motive.. e chiar si mai placut ca nu trebuie sa sun pe nimeni, nu trebuie sa ma gandesc ca poate cineva se gandeste la mine. acum, ca sa nu fiu eu zmeoaica cerului recunosc: am fost suparata la inceput, dar apoi mi-am dat seama ca fara X (personaj masculin, inalt, ochi caprui, par saten, putin idiot, cu diferite ticuri verbale, fumeaza foarte ciudat, vorbeste mult si prost, dar simpatic si atragator) viata mea poate fi interesanta.
la scurt timp de la despartirea de X a aparut un alt personaj masculin, dar care nu poate fi conturat din simplul motiv ca nu prezinta interes pentru un jurnal virtual. nu prezinta NICIUN interes. acest personaj a fost cel care m-a ajutat sa trec oarecum peste deceptie. m-a facut sa cred ca sunt simpatica si pot continua si fara X, ca doar ma plac si altii... cel putin asta am dedus eu din toata discutia cu persoana in cauza. nu stiu cata dreptate avea, ideea e ca ma facea sa ma simt bine si imi convenea. dupa o incercare esuata de a "construi" o relatie cu respectivul am decis ca am nevoie sa stau singura.
bun, bun... singura singura... dar chiar fara nimeni?! cam da...
asta am reusit de o perioada de timp nu foarte mare si nu prea mi-a iesit, dar inca ma lupt cu mine.
acum cu X: istoria e ceva mai veche. ne-am vazut, ne-am placut, ne-am 'impreunat' si apoi ne-am despartit. da, doar atat.

acum zambesc, sunt fericita si singura. e bine sa fii singura.

banal

ok, nu stiu cat de mult m-ar ajuta daca as incepe sa-mi insir masurile si greutatea, poate as ramane si eu la ceva stabil ca sunt ca un acordeon care tzopaie intre 53 si 58 de kg. sor'mea zice ca timp de 6 luni tre' sa raman la aceeasi greutate ca sa 'ma stabilizez'.
maine e vineri. fericire + bucale. orasul de langa balta cea mare e intristat in perioada asta.
imi place mult de fetitza aia Kate Nash. e ironica si sarcastica... se asorteaza perfect cu starile mele aiurite, da' si cu tricou' meu roz. m-am saturat si de freza asta, niciodata nu sta cum vreau. e razna.
inca o zi si gata! sa se duca dracu' inca o saptamana ca m-am saturat de profi si colegi. mai ales de colegi.
diseara cred ca o sa ma duc la o shueta cu 1', ca 1 are meditatie. urasc meditatiile, dar in mod aiurea ma inteleg bine cu profii de meditatie. sunt docili asa, dar cu zambetul ala sadic ma umfla cu probleme. profa' de mate e chiar ok. adica se poarta bine si nu tipa la mine. diriga' s-a tzacanit de tot, ar trebui internata. ii fac eu trimiterea, promit sa ramana confidental. de cand s-a terminat vacanta de craciun nu mi-a spus nimic desi m-a tradat inainte. chiar mi se parea un fel de mamaitza cool, dar acum mi-am dat seama ca nu e decat una din babele care se plimba cu autobuzu' si comenteaza de "Tineretul din ziua de azi....".
chiar... babele cer respect si locuri pe scaun. cand vad vreo mamaitza care e obosita ma ridic singura, dar uneori ma streseaza la culme sa vad cate o fosila mergatoare care pana sa apuc sa ma ridic deja mi-a tinut jumatate din polologhia "nu o sa faceti nimic in viata!". o sa imi scriu in agenda "chestii pe care nu le voi face cand o sa fiu baba". a, mi-am amintit... nu mi-am facut niciun fel de plan legat de 2008..... mai bine, asa nu o sa fiu dezamagita ca nu s-au implinit, dar oricum as fi uitat. deviza maica'mii ar fi sa ma las de fumat. e aiurea... "mama, nu o sa ma las de fumat, te rog sa intelegi. " spusei eu sperand ca telepatia mama-fiica sa functioneze momentan. "Sending failed".
a, incep sa trec peste marea mea dezamagire amoroasa. adica... mi-am revenit aproape total, oricum m-a ajutat si unul din prietenii mei mai mult decat speram. stiu eu ce stiu cand spun ca prietenia fata-baiat nu prea merge....
am aberat destul, inca as avea multe de adaugat, dar nu conteaza acum. sunt in a "chatty mood".......................... v iubesc!

inceput

pai, cred ca influenta trendului m-a bubuit destul de tare. pai imi fac un blog pentru ca e la moda, ar spune 1 (prietena mea cea mai buna) si 1' (a doua prietena cea mai buna). maica'mea stie ca imi scriu la franceza un proiect destul de complex si d'aia in momente ca asta nu este pe mine sa imi spuna ca ar fi ok daca m-as culca, e tarziu :-@. mergand pe principiul "ea spune, eu fac" crede ca de multe ori ma supun normelor clanului. ma doare gatu' al dracu' de tare. mi-am promis ca nu mai schimb tigarile, dar batman, batman. e tarziu si m-a luat somnu'. proiectu' ala tot nu l-am facut si nici nu stiu cand ma apuc.... nu am chef saptamana asta, vreau doar sa vina vineri mai repede. maine e joi deci nu mai am de asteptat chiar atat de mult.