nu am mai scris de secole. Pacat. Am avut multe idei, insa si mai multe s-au pierdut pe drumul pana la tastatura.
Am trait haotic, intens si stupid. Am incercat sa schimb ceva in viata mea. Am incercat sa ma schimb mai mult, fara sa tin cont de dorintele mele. Mi-am dorit sa fiu un soi de om vid.
Mi-am imprastiat creierii pe pereti, am plans, am suferit si mi-am revenit.
Nu pot sa mint. Nu prea stiu sa mint. Cu atat mai mult pe mine. Habar nu am sa spun o minciuna. In sentimente sunt sincera. Chiar si atunci cand am sincope, cand sunt in ceata, fac alegerile conform tipului meu de persoana. Sunt o romantica incurabila.
Am incercat sa imi pese de actiunile altora. Am incercat sa ma implic activ in vietile altora, sa comentez si sa judec. Pana m-am scarbit. De mine.
Vad zilnic oameni care se stramba in loc sa accepte. Vad zilnic oameni incapabili de a iubi si a respecta. Vad zilnic oameni care se lovesc de niste bariere imaginare trasate intr-o societate prea inculta. Vad zilnic oameni care intorc privirea de la bunatate. Vad zilnic oameni care arunca cu pietre in valori morale... si toti incearca sa impresioneze.
Am vrut sa fiu ceea ce apreciam la altii, insa nu la mine. Am vrut sa fiu un munte de piatra, genul de om de care se feresc, pe care il respecta si de care se tem oamenii. Nu mi-am dat seama ca, de fapt, nu am nevoia de aprecierea nimanui, cu evidenta exceptie a oamenilor pe care eu ii iubesc.
Am vrut sa devin omul ocupat/stresat din societate, dar nu am realizat ca doar linistea ma face fericita.
Am vrut sa renunt la iubire. M-am certat cu ea, cu mine, cu cei din jur si in final cu cel pe care-l iubeam. Am suferit, dupa care la fel ca un caine shucarit m-am intors si mi-am cerut iertare, iar ea m-a iertat dupa care m-a pupat pe frunte si m-a imbratisat.
Am revenit la vechile obiceiuri. Sunt un om calm intr-un Bucuresti agitat. Mai putin cand vine vorba de petreceri :">
Multumesc, Pufulete.
marți, 11 mai 2010
marți, 2 februarie 2010
Stress
existe genuri multe de oameni, eu fac parte din aia agitati-calmi -normal ca incep cu mine.
fizic agitati, dar cu mintea foarte limpede... as sta la party'uri 24/24 si tot nu m-as satura, dar cu nervii stau bine, chiar foarte bine - ma enervez repede, dar rar si imi trece foarte repede.
sunt agresivii, cu aia nu ma inteleg deloc. genu' de oameni frustrati care pentru a se apara si a-si proteja sentimentele ataca alti oameni, de obicei pe aia mai echilibrati, de treaba, buni, simpatici, adica pe aia ca mine.
atunci ce fac? ma enervez. raaau de tot. pentru ca stiu ca sunt un om de treaba si cineva se gaseste sa comenteze aiurea. si-mi sare tzandara urat. dar nu arat asta. zambesc si tac. tac si inghit. e si asta o treaba.
cica as fi tipul omului paranoic. si da, imi place. eu nu zic nimic, nimeni nu-mi face nimic pentru ca nu stie nimic.
ma mai enerveaza oamenii care vorbesc, dar vorbesc incontinuuuuuuuu despre cineva/ceva. aia sunt oamenii care nu stiu sa se bucure de o persoana/lucru si incep sa trancane.
atunci sunt disperata.
idei fara logica, fara ordine, fara spatii si fara timp.
fizic agitati, dar cu mintea foarte limpede... as sta la party'uri 24/24 si tot nu m-as satura, dar cu nervii stau bine, chiar foarte bine - ma enervez repede, dar rar si imi trece foarte repede.
sunt agresivii, cu aia nu ma inteleg deloc. genu' de oameni frustrati care pentru a se apara si a-si proteja sentimentele ataca alti oameni, de obicei pe aia mai echilibrati, de treaba, buni, simpatici, adica pe aia ca mine.
atunci ce fac? ma enervez. raaau de tot. pentru ca stiu ca sunt un om de treaba si cineva se gaseste sa comenteze aiurea. si-mi sare tzandara urat. dar nu arat asta. zambesc si tac. tac si inghit. e si asta o treaba.
cica as fi tipul omului paranoic. si da, imi place. eu nu zic nimic, nimeni nu-mi face nimic pentru ca nu stie nimic.
ma mai enerveaza oamenii care vorbesc, dar vorbesc incontinuuuuuuuu despre cineva/ceva. aia sunt oamenii care nu stiu sa se bucure de o persoana/lucru si incep sa trancane.
atunci sunt disperata.
idei fara logica, fara ordine, fara spatii si fara timp.
duminică, 10 ianuarie 2010
Sentimente, dulci sentimente
Gata, m-am linistit. nu mai sunt agresiva, nu mai am chef de scandal si nu mi se mai pune pata pe nimeni.
sunt ZEN. am chi'ul pozitiv si vad lucrurile foarte ok.
imi place ce am facut in ultimul timp si imi place ca am avut o vacanta acasa. ca am stat cu Pisi (da, mereu se rezuma la Pisi) si ca mi-am revazut familia, prietenii, am avut parte de atmosfera de care tindea sa imi fie din ce in ce mai dor.
asa ca m-am intors in capitala cu forte proaspete pt noul an, dar nu mai am niciun plan pt noul an. hai sa vedem ce o sa se intample.
cine pe cine bate?
ce idei o sa mai am?
unde o sa mai ajung anul asta?
cat o sa invat?
i'm peaceful.
ma simt ca o hipioata, dar ciudat e ca ma simt bine ca o hipioata. oricum tind sa fiu egoista si sa ma inteleg bine cu mine in orice ipostaza.
un an nou bun si sa aveti chi'urile pozitive toti!
sunt ZEN. am chi'ul pozitiv si vad lucrurile foarte ok.
imi place ce am facut in ultimul timp si imi place ca am avut o vacanta acasa. ca am stat cu Pisi (da, mereu se rezuma la Pisi) si ca mi-am revazut familia, prietenii, am avut parte de atmosfera de care tindea sa imi fie din ce in ce mai dor.
asa ca m-am intors in capitala cu forte proaspete pt noul an, dar nu mai am niciun plan pt noul an. hai sa vedem ce o sa se intample.
cine pe cine bate?
ce idei o sa mai am?
unde o sa mai ajung anul asta?
cat o sa invat?
i'm peaceful.
ma simt ca o hipioata, dar ciudat e ca ma simt bine ca o hipioata. oricum tind sa fiu egoista si sa ma inteleg bine cu mine in orice ipostaza.
un an nou bun si sa aveti chi'urile pozitive toti!
marți, 1 decembrie 2009
Sensless
Am o stare depresivo-maniaca.
De vreo doua zile parca-mi vad intreaga viata de femeie matura, deprimata, fara scopuri, lipsita de orice speranta, orice zambet. parca toate fericirile mele constau in lucruri tampite care se duc naiba dupa fiecare clipa, iar acum am ramas singura.
Am ramas doar eu cu deziluziile mele. Eu cu mintea mea intunecata de multele dezamagiri si fara vreo scapare. Am iar momentele alea vide.
Am muncit doi ani sa ajung aici. Imi place ca am ajuns unde am vrut, dar nu imi place ca sunt singura care a ajuns la destinatie. Sunt constienta ca era un drum mult prea lung pentru a-mi mai permite luxul de a hoinari pe cararile laturalnice, insa cand va veni sa alerge cineva cu mine? Alerg singura pe un drum pe care nu-l cunosc. Nu aud decat uralele oamenilor de pe margine, dar uneori sunt atat de ametita incat nici nu inteleg ce vor sa spuna.
Sunt convinsa ca va fi bine. Nu am incotro. Niciodata nu am avut incotro.
Sunt convinsa ca fericirea si nefericirea sunt in noi. Conteaza doar ce exploatezi mai tare.
Momentan ma lupt cu zmeul. Cand o sa il omor voi fi iar eu.
De vreo doua zile parca-mi vad intreaga viata de femeie matura, deprimata, fara scopuri, lipsita de orice speranta, orice zambet. parca toate fericirile mele constau in lucruri tampite care se duc naiba dupa fiecare clipa, iar acum am ramas singura.
Am ramas doar eu cu deziluziile mele. Eu cu mintea mea intunecata de multele dezamagiri si fara vreo scapare. Am iar momentele alea vide.
Am muncit doi ani sa ajung aici. Imi place ca am ajuns unde am vrut, dar nu imi place ca sunt singura care a ajuns la destinatie. Sunt constienta ca era un drum mult prea lung pentru a-mi mai permite luxul de a hoinari pe cararile laturalnice, insa cand va veni sa alerge cineva cu mine? Alerg singura pe un drum pe care nu-l cunosc. Nu aud decat uralele oamenilor de pe margine, dar uneori sunt atat de ametita incat nici nu inteleg ce vor sa spuna.
Sunt convinsa ca va fi bine. Nu am incotro. Niciodata nu am avut incotro.
Sunt convinsa ca fericirea si nefericirea sunt in noi. Conteaza doar ce exploatezi mai tare.
Momentan ma lupt cu zmeul. Cand o sa il omor voi fi iar eu.
duminică, 15 noiembrie 2009
Hăăăăăăă!!!
Stiti fetele oamenilor cand se panicheaza? Priceless!!!
Ii vezi, se simt bine si brusc belesc ochii mai ceva decat Faru' din port si tipa/arunca/plang?
Bon, hai sa va zic. Mai sunt momentele in care iti dai seama ca ai facut o gafa mai mult decat urata. Te panichezi. Nu ai chef sa stie oamenii ceva, dar o spui intr-un mass din greseala, o pui la status si te miri dupa de ce naiba nu a primit X ce i-ai scris saaaau pam pam sa va povestesc o intamplare draguta din clasa a 9'a.
Imi placea de un tip. Vorbeam cu prietena mea despre el. Pe mess, of course, era la moda si confortabil. in acelasi timp vorbeam si cu tipul. m-a enervat o faza rau ba, da' rau de tot. si m-am dus imediat pe fereastra prietenei mele sa-i scuip ceea ce ma scosese din sarite. si-i ziceam si ziceam cu detalii cu tot. credeam eu ca ei, de fapt ii spuneam lui.
reactia mea a fost priceless: am belit ochii, am cascat gura, mi-au transpirat palmele, am tras aer in piept si am zis: Hăăăăăăă!!!
continuarea nu mai conteaza... nu pentru mine.
Ii vezi, se simt bine si brusc belesc ochii mai ceva decat Faru' din port si tipa/arunca/plang?
Bon, hai sa va zic. Mai sunt momentele in care iti dai seama ca ai facut o gafa mai mult decat urata. Te panichezi. Nu ai chef sa stie oamenii ceva, dar o spui intr-un mass din greseala, o pui la status si te miri dupa de ce naiba nu a primit X ce i-ai scris saaaau pam pam sa va povestesc o intamplare draguta din clasa a 9'a.
Imi placea de un tip. Vorbeam cu prietena mea despre el. Pe mess, of course, era la moda si confortabil. in acelasi timp vorbeam si cu tipul. m-a enervat o faza rau ba, da' rau de tot. si m-am dus imediat pe fereastra prietenei mele sa-i scuip ceea ce ma scosese din sarite. si-i ziceam si ziceam cu detalii cu tot. credeam eu ca ei, de fapt ii spuneam lui.
reactia mea a fost priceless: am belit ochii, am cascat gura, mi-au transpirat palmele, am tras aer in piept si am zis: Hăăăăăăă!!!
continuarea nu mai conteaza... nu pentru mine.
Go, Go GSE!!
Stau de multe ori si ma gandesc: oare cat il iubesc? Oare chiar il iubesc?
Imi lumineaza ziua mereu cand imi zambeste. imi place cand ma mangaie pe spate si ma saruta pe coltul gurii. imi plac mainile lui si ador ca la el in brate sunt mica mica mica mica.
pe langa oamenii mari sunt un om mare. ma cert si-mi apar drepturile. urlu daca e cazu', iar uneori injur ca un birjar sau poate chiar mai rau. stiti cocalarii aia de scot capetele pe geamul masinii si urla? e, daca ma enervez ma puteti compara lejer cu unu' d'ala. DAAAAR cand apare el sunt atat de mica. un soi de puf blond care sta ascuns intr-un buzunar ca sa nu-l sufle vantul.
si totusi nu prea ma pot manifesta. adica nu cum vrea el. nu pot de fatza cu multa lume sa ma manifest. a, nu va imaginati ca stau departe si nu vorbesc cu el deloc. sau va puteti imagina asta, dar adaugati faptul ca stiu in permanenta unde este, cu cine si ce vorbeste chiar daca e la 20m de mine. stiu ce asculta si stiu cand se plictiseste si vrea sa-l iau de acolo. stiu toate fetele care se uita la el si in ce moment. il vanez mai tare decat isi vaneaza uliul viitorul pranz.
puteti spune ca sunt nebuna, dar eu asa il iubesc. avem grija unul de altul chiar si cand nu suntem de fata. vorbim des, mult si de toate. as putea sta in telefon chiar daca nu zice nimic, doar sa stiu eu ca e acolo. sa stiu eu ca respira la fel ca data trecuta cand l-am vazut si ca stranuta la fel cum stiam eu.
sunt ca suporterii fanatici. cum erau aia din Green Street Hooligans, doar ca toate razboaiele sunt in creierul meu.
Pisi, esti pe maini bune ;;)
Imi lumineaza ziua mereu cand imi zambeste. imi place cand ma mangaie pe spate si ma saruta pe coltul gurii. imi plac mainile lui si ador ca la el in brate sunt mica mica mica mica.
pe langa oamenii mari sunt un om mare. ma cert si-mi apar drepturile. urlu daca e cazu', iar uneori injur ca un birjar sau poate chiar mai rau. stiti cocalarii aia de scot capetele pe geamul masinii si urla? e, daca ma enervez ma puteti compara lejer cu unu' d'ala. DAAAAR cand apare el sunt atat de mica. un soi de puf blond care sta ascuns intr-un buzunar ca sa nu-l sufle vantul.
si totusi nu prea ma pot manifesta. adica nu cum vrea el. nu pot de fatza cu multa lume sa ma manifest. a, nu va imaginati ca stau departe si nu vorbesc cu el deloc. sau va puteti imagina asta, dar adaugati faptul ca stiu in permanenta unde este, cu cine si ce vorbeste chiar daca e la 20m de mine. stiu ce asculta si stiu cand se plictiseste si vrea sa-l iau de acolo. stiu toate fetele care se uita la el si in ce moment. il vanez mai tare decat isi vaneaza uliul viitorul pranz.
puteti spune ca sunt nebuna, dar eu asa il iubesc. avem grija unul de altul chiar si cand nu suntem de fata. vorbim des, mult si de toate. as putea sta in telefon chiar daca nu zice nimic, doar sa stiu eu ca e acolo. sa stiu eu ca respira la fel ca data trecuta cand l-am vazut si ca stranuta la fel cum stiam eu.
sunt ca suporterii fanatici. cum erau aia din Green Street Hooligans, doar ca toate razboaiele sunt in creierul meu.
Pisi, esti pe maini bune ;;)
joi, 3 septembrie 2009
:X
am avut de curand de facut o alegere grea. am facut-o repede si aproape cu respiratia tinuta. m-am gandit si m-am framantat mai mult dupa ce am ales... de ce oare am ales asta, nu stiu, sper ca in viitor sa mi se para cea mai potrivita alegere.
in mai putin de doua saptamani plec in capitala, parasesc orasul de la balta cea mare. parasesc amintiri, scene, senzatii, oameni. nu-mi pare rau decat de un om. imi pare atat de rau de acel om incat prefer sa nu judec si sa reactionez ca un robot. prefer sa nu ma gandesc deloc la asta pentru ca simt cum mi se clatina pamantul sub picioare si cum imi sare orice speranta. prefer sa aleg acea cale pe care o vedeam in filme. visez cu ochii deschisi la filmele melo-dramatice la care plangeam cand aveam 14-15 ani. cand unul din ei se uita in ochii celuilalt si-i promitea ca vor fi impreuna pentru totdeauna.
sunt un om foarte rational si foarte realist. ametita, ce-i drept, dar cu judecata foarte bine pusa la punct.
stiu ca in viitor vom fi bine. stiu asta, trebuie sa stiu asta. daca nu va fi bine, va fi al naibii de rau, iar noi meritam doar binele. va fi extrem de greu, vor fi momente in care nu vom mai avea nicio speranta, dar ce ne-am "construit" noi este mult mai important decat ce flencane retardatii din jur. ne-am pus bazele prin incredere si nu vom reusi decat prin munca noastra.
o sa te tin de mana si la 70 de ani.
in mai putin de doua saptamani plec in capitala, parasesc orasul de la balta cea mare. parasesc amintiri, scene, senzatii, oameni. nu-mi pare rau decat de un om. imi pare atat de rau de acel om incat prefer sa nu judec si sa reactionez ca un robot. prefer sa nu ma gandesc deloc la asta pentru ca simt cum mi se clatina pamantul sub picioare si cum imi sare orice speranta. prefer sa aleg acea cale pe care o vedeam in filme. visez cu ochii deschisi la filmele melo-dramatice la care plangeam cand aveam 14-15 ani. cand unul din ei se uita in ochii celuilalt si-i promitea ca vor fi impreuna pentru totdeauna.
sunt un om foarte rational si foarte realist. ametita, ce-i drept, dar cu judecata foarte bine pusa la punct.
stiu ca in viitor vom fi bine. stiu asta, trebuie sa stiu asta. daca nu va fi bine, va fi al naibii de rau, iar noi meritam doar binele. va fi extrem de greu, vor fi momente in care nu vom mai avea nicio speranta, dar ce ne-am "construit" noi este mult mai important decat ce flencane retardatii din jur. ne-am pus bazele prin incredere si nu vom reusi decat prin munca noastra.
o sa te tin de mana si la 70 de ani.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
